Despre cafea.

Hai să vă spun o povestioară despre cafea. Acum sute şi mii de ani, i se spunea ambrozie. Zeii Olimpului o sorbeau pentru că le oferea nemurirea. Oamenii de rând tânjeau după ea pentru proprietăţile sale minunate. Pfff, era “the shit” în lumea antică. Glumesc. E “the shit” şi acum. Este incredibil cum o mână de boabe poate oferi atâta fericire unui om, dar da, asta este principala proprietate a cafelei – micul gram de fericire din fiecare boabă prăjită.

Cafeaua a apărut pentru prima oară undeva prin Etiopia. Un păstor oarecare a dat peste această misterioasă plantă, i-a fiert boabele şi le-a consumat. Până să-şi dea seama de ce şi cum, păstorul nostru era accelerat la maxim, avea energie şi o minte clară, o stare generală de bine care îl ajuta să treacă mai uşor peste o zi de muncă. Din toată asta, trebuie să reţineţi că minunata cafea a fost descoperită prima oară în Etiopia, de către păstori. Restul e doar o poveste minunată despre micile plăceri ale vieţii.

Şi cum micile plăceri ale vieţii nu pot rămâne secrete o veşnicie, cultul şi planta în sine a cafelei s-au răspândit cu repeziciune, în mod special în Orient. Se pare că minunata licoare obţinută din boabele de cafea mergea al naibii de bine cu deja bine închegata narghilea. Şi uite aşa s-a născut fenomenul social al cafelei. Negustorii se întâlneau prin diverse cârciumi, fumau o narghilea, beau o cafea, erau cuprinşi de o stare specială şi brusc totul le mergea mai bine, inclusiv afacerile. Conţinutul de cafeină pare să fi avut un efect fantastic asupra oamenilor.

Secolele au trecut iar omul, în ingeniozitatea lui naturală, a învăţat să prăjească boabele de cafea, să le zdrobească şi apoi să le adauge în ibricul cu apă fierbinte de pe foc. Atunci s-a născut adevărata cafea. Dacă maimuţele se caută de păduchi, oamenii servesc o ceşcuţă de mokka. Tot un cult social este, până la urmă.

Asta ar fi povestea pe scurt a cafelei. O poveste mai lungă implică şi faptul că minunata plantă a călătorit din Etiopia până în Asia, până în Europa, prin tot Orientul iar la un moment dat a ajuns în butoaie de sherry şi s-a plimbat peste ocean. Acolo şi-a găsit o casă nouă, în America Latină, mai precis, în Caraibe, în Jamaica şi nu numai. Treptat s-a înţeles că această plantă oferea două feluri de boabe: arabica şi robusta. Arabica e cafeaua mai slabă în conţinutul de cofeină, mai dulce şi mai aromată, uşoară, bună de servit oricând. Robusta este o cafea de pământ, puternică şi cu un conţinut ridicat de cofeină, dătătoare de energie şi vitalitate. Omul a învăţat atunci să îmbine boabele, până a scos mai multe sortimente. Aceste sortimente au primit şi etichete în prezent. Iată câteva nume pe care sigur le recunoaşteţi: Lavazza, Illy, Tosteria del Corso, Goppion şi multe altele. În ziua de azi, există o întreagă hartă a cafelei, un teritoriu pe care mai multe brand-uri de cafea îşi dispută dominanţa. De exemplu, cafeaua Jacobs este, în momentul de faţă, cea mai bine cotată cafea de filtru. Illy se laudă în continuare ca fiind numărul unu mondial printre brand-urile de espresso, dar noi suntem de părere că nu brand-ul îşi spune propriile performanţe, ci consumatorii săi.

De aceea noi am ales să vă oferim Goppion. Cu o tradiţie impresionantă în spate, presărată cu tainele prăjitoriei italieneşti, Goppion vine ca un balans armonios între corp, aromă, cremă şi aftertaste, câteva dintre elementele pe care un pasionat al cafelei le va căuta în fiecare ceaşcă. Despre Goppion vă vom povesti mai multe într-un alt articol, azi vrem să ne terminăm micul discurs despre cafea. 😀

În afară de categorizarea după conţinutul de cofeină, cafeaua se mai împarte în alte două categorii: cafea de consum larg şi cafea regională. Cafeaua de consum larg are, evident, un preţ accesibil şi este produsă pe mai multe plantaţii din întreaga lumea. Astfel, o cafea ca Goppion, de exemplu, are boabe ce provin din mai multe zone, mai multe plantaţii, cu implicit mai multe urme ale mediului respectiv. Este o cafea de amestec, bună, aromată şi accesibilă.

Cafeaua regională, pe de altă parte, este o raritate, o delicatesă, mai puţin accesibilă şi oferită la preţuri destul de piperate. Cafeaua regională este prezentă într-un singur colţ al lumii. Un sortiment de cafea regională se găseşte numai pe o anumită plantaţie, crescută în anumite condiţii, pe un anumit tip de sol, după o anumită tehnică de creştere, culegere, sortare şi prăjire. Este o cafea sensibilă, fragilă, însă puternic aromată, un “sânge albastru” al cafelelor de pretutindeni.

Printre sortimentele regionale se numără Sidamo Aethiopian, Supremo de Colombia, Jamaican Blue Mountain şi Hawaii Kona. Acestea sunt printre cele mai cunoscute şi apreciate dintre toate cafelele regionale. Arabice sută la sută, aceste cafele cresc numai în anumite condiţii, pe anumite platouri şi trec prin mâinile unor oameni care le cunosc istoria de sute de ani.

Sidamo Aethiopian este “bunica” dintre cafele. Cunoscută ca fiind cea mai bătrână dintre sortimentele de cafea, această arabică este crescută şi recoltată pe un singur platou din îndepărtata Etiopie, chiar în leagănul cafelei propriu-zise. Poartă un echilibru incredibil în fiecare boabă de cafea, un corp consistent şi îţi lasă un vag gust de lămâie pe vârful limbii după fiecare degustare. Jamaican Blue Mountain a călătorit în butoaie de sherry taman din Etiopia, ajungând pe platoul din Blue Mountain, Jamaica, unde sătenii au luat-o în primire şi au ajutat-o să se adapteze la condiţiile destul de complicate. Culegând urme chiar din butoaiele în care a fost transportată, sămânţa de cafea JaBluM a dat naştere unui adevărat cult în Jamaica, producând o cafea absolut excepţională, însă incredibil de sensibilă. Deşi uşor de stricat, JaBluM oferă un gust aparte, un corp delicat şi un iz fin de fructe de pădure. O adevărată bijuterie, ce să mai.

Supremo de Colombia este sora latină a lui Sidamo. Crescută şi recoltată cu grijă, această cafea este considerată un punct de reper al perfecţiunii cafelei. Un echilibru aproape perfect de gust, aromă şi cremă, un balans incredibil al simţurilor, Supremo este, într-adevăr, cafeaua supremă. Ceva mai accesibilă decât surorile sale, Supremo creşte numai în anumite zone din Columbia, trece prin anumite procese de culegere, sortare şi prăjire pentru a putea ajunge în ceaşca fericitului norocos care o gustă. Hawaii a adoptat sortimentul Kona mai mult din curiozitate. Mai nimeni nu se aştepta ca acel climat să ajute planta de cafea să supravieţuiască, darămite să dea naştere unei întregi plantaţii. Se pare totuşi că Hawaii Kona s-a născut mai mult prin surprindere, oferind un buchet sensibil însă diferit de celelalte cafele regionale, cunoscută mai nou ca fiind o orhidee a cafelelor – diferită, superbă însă extrem de fragilă, motiv pentru care nu mulţi se mai aventurează în a-i perpetua sau extinde producţia.

Aşa că data viitoare când primiţi o cafea bună şi fierbinte, luaţi-vă un minut şi observaţi-i crema, culoarea, gustaţi-o uşor şi lăsaţi primele picături să vă inunde simţurile şi să vă spună povestea ei. Orice cafea are o poveste ce merită ascultată, aşa că nu vă grăbiţi în a o bea, lăsaţi-o să vă dezmierde şi să vă spună povestea ei.

87913754

Advertisements

~ by motozonecafe on October 14, 2009.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: